 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
|
||||||
 |
 |
 |
|
|||||||
 |
 |
|
||||||||
 |
|
|||||||||
|
Neînţeles şi neapreciat în Norvegia, Ibsen a locuit împreună cu familia sa în Germania şi Italia. Abia spre sfârşitul vieţii, după ce a fost recunoscut ca părinte al teatrului modern, Ibsen şi-a putut permite să închirieze un apartament în Oslo, ultra modern pentru acele vremuri – avea apă curentă, încălzire şi băi interioare. La parterul clădirii ce aminteşte mai degrabă de construcţiile pariziene decât de cele sobre, norvegiene, se află un mic muzeu în care sunt prezentate fragmente din viaţa celebrului dramaturg. La etaj se poate vizita casa în care Ibsen şi-a trăit ultimele zile: biroul de lucru, dormitoarele, sufrageria, băile şi bucătăria. Decorată după moda vremurilor, în culori închise, locuinţa a fost recent transformată în muzeu de către statul norvegian, care plăteşte chirie proprietarului clădirii care nu este altul decât urmaşul fostului proprietar căruia îi achita chiria Ibsen. Pereţii încăperilor sunt ornaţi cu nenumeroase tablouri printre care se regăsesc şi imagini ale familiei: porterte ale unicului fiu, alăturate de cele ale tatălui. Deşi Susana, soţia dramaturgului a ocupat un loc central în viaţa acestuia (se spune că aceasta le făcea un program atât soţului cât şi fiului şi urmărea pas cu pas ca acesta să fie respectat) imaginea acesteia nu se regăseşte printre pozele de familie. Programul era atât de strict încât punctualitatea lui Ibsen, care îşi servea cafea la Grand Hotel devenise proverbială, apropiaţii săi spunând că îşi putea potrivi ceasul după el. Majoritatea obiectelor sunt originale, acestea fiind donate statului, la moartea părinţilor de către fiul lui Ibsen. Poţi admira astfel biroul pe care stă încă deschisă o carte şi fereastra pe care Ibsen îşi arunca privirea în pauzele pe care le făcea după ore întregi de muncă. Iar în salonul în care îşi primea musafirii se află celebrul pian, care îl scotea din minţi, dar pe care l-a adus pentru prietenul său, compozitorul Edvard Grieg, care a scris muzica pentru unele din poemele dramatice ale lui Ibsen. “Priviţi cu atenţie!”, ne îndeamnă ghidul. “Vedeţi linoleumul cu motive geometrice, în tonuri de maron? Ei bine, acesta era cel mai luxos mod de a-ţi decora casa. După o viaţă de muncă trăită departe de ţară, în sfârşit Ibsen şi-a permis acest lux”. Un castel de “vânzare” În depărtare, prin frunzişul rar de toamnă se zăreşte silueta sobră a palatului regal. Construit în 1849, acesta este reşedinţa şi locul de muncă al regelui Harald şi al reginei Sonja. În urmă cu un an acesta a fos scos la vânzare pe eBay la preţul de un dolar. “Ieftin ca braga! Palatul tinerei monarhii - 102 ani - este pus în vânzare”, indica anunţul, al cărui autor nu a fost identificat. “Regele şi regina nu sunt incluşi în preţ”, se mai preciza ironic în anunţ. Glumă, glumă, dar la momentul la care anunţul a fosr retras, licitaţiile ajunseseră la 100 de milioane de dolari.
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
